Naturopatul şi mediul

Ca generic permite a scrie un tom de idei aplicative dar nu e întocmai aşa deoarece voi aborda numai latură umană a omului ce poate să ințeleagă ceva din cele scrise.

Ca specialitate strictă un ND (Naturopat Doctor) intră în cele 10 nişe ale vieții:
– medic ce tratează doar cu tehnici şi remedii naturale;
– urmăreşte miasmele negative ale omului şi mediului unde intervine;
– stopează patologiile energetice şi cele ADN;
– analizează partea politică ce afectează starea de sănătate a omului;
– fiind si un eubioticist, prin formare ca bază de conduită, intervine în scrierile de artă (în școlile de naturopatie se învață şi multă artă aplicativă ce sunt cursuri obligatorii);
– critică legile antiumane şi propune legi în folosul individual şi social;
– inventează (dacă are această capacitate) remedii şi soluții individuale şi sociale;
– predă în diferite scoli, prin diverse tehnici, comportamentul uman şi soluțiile necesare pentru un echilibru CU VITALIATE;
– gândeşte şi se implică, personal, în orice cauză umană;
– luptă şi pune bazele unei societăți OM.

După cum observați, aşa cum specifică și legea OMS, inclusiv tratatele internazionale sau UE, s-a creat o nişă de calificare polispecializată, nu doar în medicină ci şi în alte ramuri ce până acum erau diversificate prin „strict specializat” – iar situațiile pe care le vedem le ştim cu toții.

Naturopatul nu vede o viață doar personală ci foarte mult socială unde cumulul de cunoştințe sunt comutative prin colaborare şi de unde se va materializa obiectivul uman.

Problema unui doctor naturopat este şi va fi (în partea de est a Europei) coagularea şi implementarea deoarece aici nu depinde de el ci de factorii decizionali.

Mediul adevărat pentru această meserie, polivalentă, este omul şi societatea ambientală, indiferent cine este El sau Ea.

Astăzi sunt situații ambigue datorită inconştientei, a ignoranței iar pe alocuri de rea voință sau, în majoritatea cazurilor, din cauza materialismului acerb – care ne-a adus într-o situație foarte critică şi care ne va duce la dezintegrare totală.

Este trist, poate mă condamnați pentru câteva cuvințele mai dure, situația degenerează iar noi suntem răspunzători de orice acțiune, să nu credeți că dacă vă baricadați asta înseamnă că sunteți la adăpost, pe moment da, pe parcurs sunteți o persoană foarte izolată, cu probleme de sănătate,  apoi urmând declinul total, culmea: afectați negativ mediul vostru dar mult mai mult SOCIETATEA UMANĂ, din care facem parte.

O altă noțiune, care este greşită, este acel individualism ipocrit în care individul are (pe moment) din ce trăi, refuză contactul social dar totuşi o face deoarece este starea lui naturală dar nu în gând bun, critică orice soluție bună dar el nu face nimic, sau ultimul model e de A TACE, făcând pe înțelepul şi pe interesantul.

Substraturile le cunoaştem. Este foarte dureros când auzi, de la anumite persoane, „trebuie sa facem”, „aş propune” (aici chiar e foarte foarte foarte grav), „eu, ce să fac?”, etc.

Cât de departe să fii de realitate, tot simți că ceva nu este în regulă. Dacă tot discutăm de sănătate și mediul nostru, pun câteva întrebări, ca temă:
1. Din câte reclame despre ALIMENTAȚIE dau acea sănătate spusă?
2. Cum de s-a ajuns la o asemenene MINCIUNĂ GLOBALĂ?
3. Cine conduce asemenea situații antiumane?
4. Oare de ce NOI nu facem nimic?
5. Cine este responsabil? Nu cumva chiar noi?

Oameni buni, toată lumea dă cu părerea, dar câți sunt care propun un remediu SALVATOR?

Oare suntem în stare să ne unim forțele pentru a ne regăsi? Oare de ce trebuie să copiem pe alții, oare nu avem oameni capabili să conducă cu simț uman?!

Poate se uită că natura ne dă totul dar depinde cum ştim a percepe această ofertă divină, naturală şi quantustică, poate copii noștri ne vor reproșa sau ne vor adula. Gândiți-vă că materialismul modern este rupt de realitatea materialismului natural, acolo unde a ajuns „modernitatea” a distrus orice tradiție sănătoasă. După voi, cine poate interveni remedial în aceste cazuri?

Doar eubiotică cu naturopatia, prima cu educația de bază comportamentală a doua cu remedierea.