„Masajul” cu bambus

Am râs cu lacrimi de noua invenție modernă „cum mai stoarcem ceva bani masând bine buzunarul credulilor”.

Omul,  în neştiința sa, acceptă felurite forme de îmbunătățire corporală dar mintea lăsând-o mai pe dinapoi, deoarece nu prea-i şade călătorului din zilele noastre.

Izbânda materialistă a luat proporții înfricoşătoare iar ignoranța, braț la braț cu prostia, împrejmuită de modernism duce omul pe un singur drum mărăcinos, cu o denumire foarte clară: Moartea Eu-lui.

Orice persoană are o prestanță vitală dar nu prin conduită materialistă (păr, barbă, mustață,  haine, etc.) ci prin modul de gândire şi comportament, vitalitatea sa fiind reprezentativă prin faptele sale.

Auzind chiar de „masajul fesier” ca tonificant muscular mi-am adus aminte de primul „masaj” cu stuf pe care mi l-a aplicat mama (mă „masa cam des) când eram de o şchioapă – personal cred că aceşti oameni ar trebui şi ei tonificați ca să renască prin rezultatul pur-credul-recompensat.

În realitate, masajul cu bambus, a fost şi este folosit în masajul cu ventuze; era folosit de cei ce nu aveau ventuze de sticlă, azi folosit doar de cei foarte săraci sau de militari în cazuri speciale.

Masajul cu diverse obiecte rotative a fost şi este folosit doar ca extremă urgență şi emergență în următorul caz specific: operatorul nu are forța necesară de comprimare.

Dezavantajele unei asemene intervenții:
– este pur mecanic;
– operatorul este în scurt-circuit energetic trasmițând unde electromagnetice negative formate în scutul plasmatic;
– grăsimea sau celulita nu se combate cu bambus ori alt tip de făcăleț;
– o apăsare mai puternică poate induce întinderi musculare sau chiar rupturi;
– blocaje energetice şi fizice din cauza durității zonale;
– apariții de edeme chiar şi după o lună de zile;
– disfuncții quantice;
– apariția simptomelor de miasme negative sau reducerea patologii mai vechi;
– difuzarea unui abces rece în alte zone sănătoase – abcesul rece nu se simte ci este doar ca o mică jenă de umflătură  (iar acest aspect depinde si de profunzime);
– insensibilitatea operatorului privind straturile simptomatologice;
– alimentarea suconştientului cu „duritate”;
– acțiune masochistă;
– neloialitatea profesională față de pacient;
– încălcarea bioetică umană;
– nerespectarea codului profesional.

Diferența de pierderi le puteți calcula și singuri.

Iar dacă nu s-au înțeles cele scrise, aplicați-vă o mică lovitură, dură, de stuh şi veți simți viața pulsantă şi dureroasă – ce vă aparține pentru decizia modernității personificate dar care va fi plătită mereu prin supradurere.

În concluzie, atenția vă aparține precum si decizia personală.

☆
Nu rupe stuhul ăl din crâng
Căci mica pasăre e-n zbor plângând,
Şi fâlfâie din aripi timpul
Ducând prigoană-n anotimpul
Ce-ți aparține, chip de lut,
Fiind făcutu-n prefăcut.
Renăscând povestea cale
Ai să vezi doar o cărare
Ce duce doru-adevărat
Ori cartea mare de-mbucat,
Apoi vei şti cu prisosință
Iubirea mare … fără silință.

Al meu Medicatrix.