Cultul colectivismului

Cuvântul „cultul” din titlul articolului nu l-am pus în ghilimele pentru că intotdeauna un om cult:
– spune adevarul;
– respectă aproapele;
– aduce aproape de conștient străinul ori cunoscutul;
– este egalul tuturor prin acțiune;
– induce respect;
– aduce libertatea visului;
– aplică harul simțului uman;
– readuce umanismul aplicat;
– înțelege ajutorul fără a cere recompensa;
– coagulează omul social, ceea ce readuce primitivul uman abordând umanismul hibridat al speciei umane.

Dar dacă suntem mai atenți vedem că cele două cuvinte spun același lucru prin forme clare combinative:
– adevărul se poate spune doar prin susținere socială;
– aproapele care înțelege respectul va adera la forma socială;
– indiferent de om este primit în acea grupare socială;
– respectul este baza comunității iar vorba-actiune să fie pozitiv-socială;
– respectul nu este pe baza materială ci în baza acțiunii ca om și înțelepciunea socială;
– libertatea visului este comuniunea triangulară echilaterale intre Eu-Ego-Materializare Socială;
– simțirea harului reproduce trecutul uman şi modelează omul modern, prin actiune proprie pozitivă, la acțiunea sa socială;
– umanismul aplicat, orice om are în ADN-UL său, diferența prin urmări depinde de cultura individual-socială;
– ajutorul este uman iar umanitarismul include o asociere de nivel mult mai înalt privind acea  cultură socială;
– hibridarea primitivului ca bioconstituție de rezistență, indiferent de factor, acumulând un program de înțelepciune aplicativă în timp readuce o înaltă dezvoltare individual-socială.

Cu sau fără voie, quanticul va fi forma modelativă ajutatoare a omului dar prin înțeleptul de lângă tine, altfel natura mamă va induce reprogramarea iar Eu-l, prin decizia sa finală – deoarece știe în antet – va induce dezintegrarea, chiar dacă Ego-ul va fi împotrivă cu decizia sa de moment.

Deci:
– nu socialismul a inventat colectivul;
– nu capitalismul a inventat cooperativa;
– nu comunismul a reinventat socialul;

Dar:
– creația este baza colectivului;
– creația este pasul ce duce la cooperație;
– creația este calea unui social terestru.

Că vrem sau nu să acceptăm această evoluție, situația ne arată care este realitatea și vitalitatea în viața de zi cu zi a unei persoane.

Urmările se văd:
– dacă persistă cultură există și evoluție;
– dacă persistă incultura parvine involuția;
– dacă persistă ignoranța intervine stagnarea, ceea ce duce sigur la dezintegrare.

Nu este greu de înțeles atunci când umanul intervine prin conștientizare, dacă nu se acceptă…fiecare are de pătimit în felul său:.
– după crezul personal format;
– după visele sale înțelese sau neînțelese;
– după decizia individuală, care sigur va afecta o societate în caz de un număr mare de persoane care sunt total negative.