Ce învățăm de la viață

Mulți se întrebă: cum e mai bine în viață, a învăța sau doar a trăi?

Răspunsul este un pic divers față de unele aşteptări: a învăța pentru a trăi.

Am fost mereu îndrumat să văd cum creşte o floare ori un copac, semănând, îngrijind, ascultânt tăcerea lor şi să înțeleg freamătul unduit ori mişcarea ramului, ori îmbobocirea mugurului, durerea ființei cu rădăcini, şi la urmă să uzez fructul sau parfumul rodului în scopuri decizionale precise până la despărțire.

Toți oamenii ar trebui să cunoască TĂCEREA GRĂITOARE. Multă lume s-ar minuna de înțelepciunea naturii şi darurile ei folositoare, de multe ori iertându-ne pentru faptele noastre nesocotite, ea nu este supărăcioasă precum omul ci doar înțelegătoare dar şi a tot  cuprinzătoare menținând echilibrul între:
-legile ancestrale si cele impuse modern;
-legile sensibilității şi cele a fragilității;
-legile visului şi a creației;
-legea echilibrului triunghiular.
-legea vieții şi a morții.

Tot ce înseamnă viu însemnează câte ceva pe calea sa iar omul are un loc principal în acest sens dar mereu prin colaborare cu tot ce ne înconjoară ducând până la suprema uniune de înțelegere prin respect.

Chiar şi legenda „Adam şi Eva” îşi are începuturile într-o grădina unde învățarea era rolul principal iar curiozitatea nestăpănită, needucată, a distrus totul.
Lipsa „Învățătorului” a distrus totul şi nu neştiința celor doi, precum astăzi.

Nu este vinovat cel care nu cunoaşte ci profesorul care nu a explicat diferența între bine şi rău, supraveghetorul individual ce nu s-a implicat în traducerea mesajului, conştiința personală ce este înscrisă prin codul genetic prin simțământul transmis de quantic şi perceput de corpul fizic prin durere,plăcere, dorința de a avea, dorința de a ceda, dorința de a şti şi refuzul de a nu şti, a spune adevărul sau a folosi minciuna.

Vă sună cunoscut, nu? Toate le avem înnăscute,  toate aceste sentimente le purtăm mereu cu noi, pretutindeni, nu avem cum scăpa de ele deoarece datoria noastră este să evoluăm şi cum vom evolua dacă nu avem stimulii, receptori şi transmițători, necesari la toate nivelurile corporale?
Dacă nu vom decide corect şi cu măsură sunt câteva faze prin care trecem – iată, şi aici natura este bine intenționată cu toată lumea.

Faza I
0. Visul.
1. Magnetismul.
2. Pruritul.
3. Durerea de cap.

Faza II
0. Durerea fizică suportabilă.
1. Izolarea.
2. Frica.
3. Dezechilibrul.

Faza III
0. Spargerea scutului principal.
1. Sfatul OM.
2. Degradare energetică.

Faza IV
0. Reacții necontrolate.
1. Dureri insuportabile.
2. Degradare fizică.
3. Pierderea vitalității.

Faza I va însoti toate fazele.
Faza I şi II va rămâne permanentă în fazele III şi IV.
Faza III va controla faza IV dar şi celelalte faze.

Cam aşa se învață în viață ori pleci, dar plecarea nu este prin durerea altuia, cum te-ai născut, ci cu faza a-IV-a personalizată şi mult transformată.